Simptomele pe care le prezinta un pacient in timpul consultatiei homeopatice sunt menite sa duca la determinarea remediului care corespunde cel mai bine cu totalitatea semnelor fizice si cu personalitatea lui. In timp ce medicina clasica tine cont in mai mare masura de semnele obiective, homeopatia, din contra, acorda mai multa importanta simptomelor subiective si istoricului de boala din trecutul si prezentul bolnavului precum si al membrilor familiei acestuia. Toate aceste date obtinute de catre homeopat pot conduce la determinarea factorilor care au favorizat declansarea procesului patologic.

Asa cum am mentionat intr-un articol anterior, Dr. S. Hahnemann, fondatorul Homeopatiei, admitea ca bolile cronice sunt provocate in mare parte de catre modul de viata si alimentatia bolnavului, dar considera ca mai multa greutate in acest determinism il are incarcatura genetica sau transmiterea contagioasa din timpul vietii organismului. El credea ca nu exista boli acute fara o boala cronica, ca predispozitia sau susceptibilitatea de a face multe boli acute poate fi urmarea acelor boli cronice care de-a lungul secolelor au devenit mostenirea umanitatii: gonoreea si sifilisul, la care se adauga tuberculoza si cancerul. El a numit primele trei moduri de reactie "boli cronice fundamentale" si a atribuit fiecareia din ele termenul de "miasma cronica" (sau diateza), care inseamna "cauza de natura contagioasa", fie acuta, fie cronica, invizibila cu ochiul liber:

- PSORA (psoriazis), inrudita cu raia,
- SICOZA, inrudita cu gonoreea,
- LUEZA (sifilisul), inrudita cu sancrul venerian.

Este important de mentionat ca o anumite miasma nu duce intotdeauna la o anumita boala, ci mai curand la un mod specific de a reactiona, de a face fata bolii.
Daca in istoricul bolnavului sau al antecesorilor acestuia se intalnesc alternante intre manifestari cutanate (mancarimi de exemplu), cu astm sau simptome alergice, migrene si "crize" nu prea bine definite din partea unor organe, atunci medicul homeopat alege un remediu care face parte din diateza psorica.
Daca simptomele prezente sau cele din trecutul bolnavului se agraveaza la umiditate insa se amelioreaza la marginea marii si acesta prezinta transpiratii ale extremitatilor (in special picioarele), veruci, leucoree, sterilitate, reactii post vaccinare atunci avem legatura cu diateza sicotica.
Daca in timpul consultatiei apar antecedente de rujeola, pleurezie, tuse convulsiva, subfebrilitati, crize de reumatism articular acut, etc. si in familie cineva a fost in contact sau chiar a avut boala tuberculoasa, atunci ne orientam spre diateza tuberculinica.
Cand pacientul a avut o crestere dificila, angine cu repetitie si in mod evident prezinta o agravare noaptea si o ameliorare la munte ne orientam spre diateza luetica.

In timpul examinarii bolnavului orice amanunt este plin de importanta si de aceea pentru fiecare simptom se descrie:

• locul cat mai precis si iradierea cand este vorba de durere, intensitatea, caracterul (pulsatila, arzatoare, intepatoare, etc.), daca sunt pe o suprafata mare sau nu, daca isi schimba locul si caracterul, etc..
• de cand dureaza sau daca a incetat: cat timp a durat, cum a aparut si cum a disparut (brusc, treptat, periodic), la ce ora din zi sau din noapte; daca se poate face vreo legatura cu perioada ciclului, ingestia de alimente, etc.
• daca a existat o anumita ordine sau succesiune intre diferitele simptome sau senzatii care au fost modalitatile de agravare sau de ameliorare

Semiologia ne ajuta in cautarea remediului individual care este indicat la un anumit pacient si de aceea simptomele prea generale ca scaderea apetitului sau insomnie nu au valoare diagnostica decat daca le alaturam caracteristici cat mai personale.
O alta latura a semiologiei homeopatice este observarea comportamentului bolnavului. Astfel vom observa ca un pacient bate tot timpul cu palmele in bratele scaunului (Kali bromatum este remediul potrivit), altul isi misca fara incetare picioarele (Zincum), altul isi "ciuguleste" scuame de pe buze sau din nari (Arum triphyllum), altul isi freaca mereu nasul (Cina) sau altul va sterge tot timpul cu mainile cristalul de pe birou (Luesinum).

Simptomele "curioase", pe care medicul alopat le ignora caci nu ii sunt de nici un folos pentru stabilirea diagnosticului de boala, il pot conduce pe homeopat mai repede la remediul indicat caci reprezinta modul de reactie al pacientului. De exemplu, remediul Arsenicum album are dureri care dau o senzatie chinuitoare de arsura, dar sunt ameliorate de aplicatii calde sau un alt exemplu, la un bolnav cu o paralizie localizata (fie si hemiplegie) membrul paralizat este de obicei mai rece, insa in cazul unor anumite remedii este mai cald decat cel sanatos (Alumina, Phosphorus).
Aceasta este explicatia faptului ca prima consultatie homeopatica dureaza in medie o ora si jumatate.